dublul

dublul? de multe ori in viatza m-am intrebat care-i treaba cu acest... dublu... n-am sa uit momentele, dese din copilarie in care ma retrageam intr-un coltz, dupa sifonier si ma intrebam firesc, fara teama, cine sunt eu? si nu superficial... intrebarea mea era adanca... Cu timpul, nu pt. ca m-am prins cine sunt ci pentru ca m-a luat valul... am uitat de intrebarea asta si de problema pe care-o aveam... Doar uneori... in oglinda... surprindeam altceva decat o oglindire.. anumite curente spun ca dublul asta ar fi ... ceva care se intrupeaza odata cu fiecare om si incearca pe cat posibil sa-l traga indarat...

uite ce spune B.C.J. Livegoed in “Omul pe prag”:

La ora actuala, o fiinta elementara vine sa se alature omului cu catva timp inainte de nastre. Ea se leaga de “instrumentul” corporal si patrunde in el la fel cu sufletul si spiritul omenesc insusi.

Aceasta entitate este in legatura cu fortele infranaturale ale electricitatii si magnetismului. Ea poarta responsabilitatea fenomenelor electrice din noi, precum si a altor fenomene similare. Corpul nostru eteric lucreaza cu fortele vitale din natura. Aceasta umbra a corpului eteric asociaza fiecarui proces eteric procese electrochimice paralele...


O entitate legata de noi inca dinainte de nastere si care trebuie sa ne paraseasca inainte de moarte ? Ce rol are? Suntem prieteni? Suntem doi poli?

"Dualiasmul din om nu este o diviziune intre minte si corp, ci intre corpul care adaposteste mintea sau eul si dublul, care este receptaculul energiei noastre de baza. Inainte de nastere nu exista aceasta dualitate, dar din momentul nasterii cele doua parti sunt separate de forta de atractie a intentiei omenirii. Una din parti se dirijeaza catre exterior, devenind corpul fizic, cealalta spre interior, devenind dublul nostru.
In momentul mortii, partea cea mai grea, corpul, se intoarce in pamant pt a fi absorbit de acesta; partea usoara, dublul, se libereaza, insa daca nu a fost perfectionat va putea trai experienta libertatii pret doar de o clipa inainte de a fi dispersat in univers.
Daca murim fara a ne fi sters falsul dualism dintre minte si corp, vom muri o moartea comuna. Murim datorita faptului ca posibilitatea de a ne transforma nu face inca parte din conceptia noastra despre viata. Aceasta transformare trebuie sa aiba loc in timpul vietii si reusita acestei sarcini este singurul scop adevarat pe care il poate avea o fiinta umana. Toate celelalte realizari sunt efemere, din moment ce moartea le transforma in neant."

Faptul ca uitam sa ne mai intrebam cine suntem si care este ratiunea existentei noastre nu arata nimic altceva decat ca intentia omenirii are forta de atractie, ne abate de la ceea ce reprezentam ca esenta. Ne ofera o realitate palpabila si noi sfarsim prina a o accepta fara a mai pune intrebari. Si totusi, paradoxal, aceasta este si salvarea noastra....este ciclul prin care trebuie sa trecem inainte de a reveni la esente, fortificati.