wrestler

L-am tot amanat pt ca nu ma asteptam la nimic bun de la ce a devenit Rourke... O namila platinata cu vesta de piele, bautor de butoaie de bere. Filmul asta m-a facut insa sa-l reabilitez in capul meu definitiv pe Mikey Rourke... si sa inteleg genul si viata acelor marginali... a acelor luptatori kitchosi care pana acum imi starneau repulsie si nedumerire... Meciurile de wrestling or fi ele trucate, dar chestia asta, live cere rafinament, finetze... luptatorii trebuie sa-si faca unii altora suficient de mult rau incat sa nu jigneasca publicul...

aici Rourke este batran si hartanit, traieste intr-o baraca a carei chirie n-o poate plati, isi duce viata prin baruri ieftine... Ei bine, total neasteptat, Rourke da personajului o dulceatza aparte...ii da blandetze, gentiletze... te mangaie cu prezentza... chiar daca haraie si respira greu...

Iata ce numesc eu neorealism american cinstit... oricate tapete, carpete de prost gust ar aparea... mizerie, lipsa de perspectiva... totul arata, miroase, suna autentic... Este atat de bun incat am plans pe bune...