Paris je t'aime

"Se spun multe despre Paris. Se spune că aici artiştii îşi găsesc inspiraţia. Că oamenii vin să caute ceva nou în viaţa lor. Se spune că aici poţi găsi... dragostea."

un film-colaj.. 18 filmuletze, 18 declaratzii de dragoste catre iubitul meu Paris.. regizori cunozcutzi sau mai putzin, actori cunoscutzi sau mai putzin, dau viatza unor povesti care mai de care mai naucitoare... majoritatea naucitoare prin simplitate.. unele adevarate nestemate..

1. Montmartre - Bruno Podalydes - in care un barbat incearca "merdaluind" sa-si gaseasca un loc de parcare in acel cartier de "merde".. este singur, frustrat, enervat.. o femeie cade pe strada iar el o ajuta si o aduce in masina lui.. simplu..
2. Quais de Seine - Gurinder Chada - Pe cheile Senei, cu Pont des Arts in fundal, trei pusti se iau de "gagici" in stil golanesc.. unul dintre ei remarca o musulmana frumoasa, Zarka.. altfel.. ea se ompiedica si.. simplu..
3. Le Marais - Gus Van Sant ... pfff... asta mi-a placut foarte tare... un pusti cu parul in ochi (Gaspard Ulliel) vine sa inrameze un tablou... isi dezbraca geaca intr-un fel unic si incepe sa se uite prin jur.. vede un baiat blond, tuns scurt, care lucra acolo.. are o revelatzie.. incepe sa-i vorbeasca.. sa-l intrebe daca el crede in sufletul pereche... ca este sigur ca ei doi s-au mai intalnit cumva.. cuvinte frumoase, declaratzii fine, naturale chiar daca interlocutorul nu-i ofera feed-back .. "nu esti prea vorbaretz, nu?" zice el amuzat.. ii da numarul de telefon si pleaca.. blondul ramane morfolind o tzigara... vine un meshter si-l intreaba:" ce vroia ala?" - "nu stiu ca nu intzeleg franceza... " foarte tare... si, si mai tare este ca arunca tzigara, ia nr. de tel si o rupe la fuga sa-l caute pe ala ...
4. Tuileries - John & Ethan Coen ... de departe este cel mai misto.. fratzii Coen surprind nedumeririle si vulnerabilitatea turistului in fatza Parisului excentric... un Steve Buscemi total depasit de situatzie in fatza a doi indragostitzi parizieni de pe peronul celalalt... fara sa aiba nici o intentzie, este scuipat, batut, sarutat cu limba, injurat, lasat apoi printre suveniruri si cartzi postale cu Mona Lisa..
5. Loin du 16eme - Walter Sales & Daniela Thomas... unii spun ca n-au vazut nimic in comun cu Parisul la acest filmuletz.. mie mi se pare o parere superficiala.. Parisul este plin ochi de emigrantzi... "C'est un bordel" cum chiar parizienii o spun.. in acest scheci o tanara emigranta de limba spaniola se scoala cu noaptea in cap sa-si duca la cresa bebelusul.. il lasa intr-unul din sutele de patutzuri si pt. ca plange se intoarce si ii canta un cantec de leagan din tzara ei.. apoi se grabeste catre job.. metrou, scari, aglomeratzie.. ajunge in casa unde lucra si unde stapana casei ii spune ca va intarzia in seara aceea cu o ora.. intr-una din camere un copil plange.. fata se duce si-i canta acelasi cantec pe care i-l canta si bebelusului ei lasat intr-unul din sutele de patutzuri ale cresei.. ba da... este despre Paris si despre dragoste..
6. Porte de Choisy - Cristopher Doyle - oricat ma doresc de sofisticata si caut sensuri si figuri de stil, tre' sa recunosc ca n-am intzeles nimic.. futurist, cu tushe asiatice groase, cu mesaj publicitar la sampoane si vopseluri de par.. un mosh agent de vanzari si o asiatica cu apucaturi de Kill Bill.. m-am prins intr-un final de ce.. Doyle asta este cel ce de 20 de ani semneaza imaginea pentru Wong Kar Wai şi alţi enşpe asiatici..
7. Bastille - Isabel Coixet - misto povestea asta deprimanta.. desi eu fug cat pot de genul asta de sentimentalism. de stilul asta de a trata lucrurile.. Un barbat sta intr-o carciuma si-si asteapta nevasta.. o voce din off ne spune cum el este plictisit de ea, de vesnica ei haina rosie si de vesnicul ei cantec inganat in timp ce gateste.. O asteapta sa-i spuna ca s-a terminat... ca nu mai poate s-o vada in ochi , ca traieste o poveste de dragoste alaturi de o femeie tanara si radioasa.. Nevasta-sa insa incepe sa planga inainte ca el sa deschida gura si ii arata o hartie in care scrie ca are leucemie in faza terminala.. Omul nostru se schimba brusc, o duce la film, o ingrijeste, ii da prajituri cu linguritza... simte.. dragoste... si cand ea moare "intra intr-o coma emotzionala din care nu s-a mai trezit niciodata"... iar cand vede vreo femeie in haina rosie, "inima lui se scufunda in cele mai adanci hauri"..
8. Place de Victoires - Nobuhiro Suwa - o Juliette Binoche in rolul unei mame al carei baietzel murise.. are langa ea sotzul si fiica dar este de nemangaiat.. aude o voce intr-o noapte si porneste prin Paris. In mijlocul unei pietze, apare un cowboy, jucat de Willem Dafoe (copilului ii placeau mult cowboy-i) si o duce intr-un loc unde-si vede fiul.. este vorba aici despre acceptarea lucrurilor asa cum sunt, despre a pune in balantza ceea ce ai cu ceea ce ai pierdut si... da. din nou despre dragoste..
9. Tour Eiffel - Sylvain Chomet - un copil cu un ghiozdan imens, filmat in acelasi loc in care mi s-a revelat si mie prima oara turnul in toata splendoarea lui, este intrebat cum s-au cunoscut parintzii lui... este o idila a doi mimi, a doi clowni care alungau tristetzea printr-o simpla miscare a mainii... misto... o fi prea pictural dar mie mi-a placut. Imi plac scenele burleshti..
10. Parc Monceau - Alfonso Cuaron - un Nick Nolte filmat in plan lung, intalneste o tanara... el betziv si irecuperabil, ea mai face o incercare... dialogul, foarte parizian, itzi da de intzeles ca ea isi inseala partenerul cu acest ciudat... finalul te da pe spate aratandu-tzi ca ea este fiica ei si avea nevoie de el pt. a sta cu bebelusul ei.. un ultim vot de incredere... si dragoste, din nou..
11. Quartier des Enfants rouges - Olivier Assayas - iubirea unei tinere actritze pt dealerul ei.. surasul interesantei Maggie Gyllenhaal ramane suspendat undeva in flou atunci cand, chemandu-si sursa de extaz , apare pe motocicleta cu totul altcineva care, pe deasupra, ii fura si ceasul...
12. Place des Fetes - Olivier Schmitz - o poveste cu negri, la care am plans.. bine construita, cu flask-back-uri.. cantecul negrului este emotzionant.. fata este splendida (Aissa Maiga din Bamako) ... el ii spune ca crea sa-i maseze picioarele... ea ii spune: "A bon? Pourquoi?" el ii spune: "tre' sa te doara tare, la cat ai alergat ii visele mele".. el moare insa ear ea ramane cu doua cafele in maini tremurande..
13. Pigale - Richard la Gavenese - Un el si o ea, bogatzi, trecutzi de prima tineretze, vor sa-si revigoreze interiorul, sentimentele, pornirile... invatza roluri, merg in baruri si se comporta de parca s-ar vedea prima oara.. Fanny Aradant este perfecta ain astfel de rol... mi-a placut... romantic-amar... se termina cu bine..
14. Quartier de la Madeleine - Vincenzo Natali - nu mi-a prea placut poveastea asta cu vampiri... in care apare si Frodo.. caruia orcum ii purtam sambetele ca nu mai murea odata in partea a III-a din LOTR..
15. Père-Lachaise - Wes Craven - preferatul meeeu...ioi.. veteranul Wes Craven (maestrul "horror"-ului) vine cu o dulce poveste romantica vegheata de spiritul lui Oscar Wilde (jucat chiar de Alexander Payne, cel care regizeaza ultimul filmuletz..). Poate parea un sirop de trandafiri cu crema de vanilie dar actorii sunt alesi cat mai departe de acest concept... am recunoscut drumul, am recunoscut spiritul... omagiu fin adus lui Sir Wilde.. mi-a placuuut...
16. Faubourg Saint-Denis - Tom Twyker - un filmuletz mistooo, cu multe fast forwarduri de poem transpus in cinema. Natalie Portman face un superrol
17. Quartier Latin - Gerard Depardieu si Frederic Auburtin. filmul cel mai putzin cinematografic (e aproape un interior de piesa de teatru) si totusi cel mai complex. Sint atit de multe clind’oeil-uri catre ambianta si dialogurile din filmele lui John Cassavetes incit mai ca nu tzipa! Actorii Gena Rowlands si Ben Gazzara (actorii fetish ai lui Cassavetes) fac aici un fel de parodie spumoasa care se termina intr-o frumoasa secventza a fetzei actritzei reflectata intr-o fereastra, undeva deasupra Parisului. Mie una mi-a placut prea mult..
18. 14ème arrondissement - de Alexander Payne - cel mai bun fragment.. lungul monolog al unei americance venita singura ca turista la Paris mi-a placut.. m-a induiosat la maxim pt ca este prea simplu si prea verosimil si pt. ca am intalnit-o pe americanca aia la Paris in mii de exemplare.. Ambiantza simpla si insorita sustzine o naratziune foarte subtila si ironica, intr-o franceza cu accente americane cat se poate de politically correct. Finalul cu lungul plan pe fatza femeii de 50 de ani singura, inlacrimata si totusi multzumita (parcul Montsouris intr-o zi de vara) mi-a ramas pe suflet. Ah da, mai e ceva, citeva cadre extraordinare cu Place de Catalogne si Gare Montparnasse intr-o lumina de asfintzit aproape incredibila.. ahh... tre' sa caut textul sa-l pun aici pt ca este prea frumos.. desi mai nimerit ar fi in franceaza... caut ..