entre les murs

Manata de iubirea mea pt. cinema-ul francez am ales azi, a doua zi de Craciun, sa vad "Entre les murs", un film despre care auzisem ca este un pic cam lung, un pic didactic , un pic "tezist"...
Un film care n-are neaparat o intriga ci doar te face martor la franturi din viata unui profesor de franceza la orele lui dintr-o scoala din suburbiile Parisului. Un film realist, filmat "din mana", care m-a facut sa cred cu adevarat ca am fost in clasa aceea de liceu, ca am participat la ora aia de franceza printre elevi de toate rasele... Un film fara efecte, realizat numai din trairi umane.
Un film care arata cum in Franta, toleranta este impinsa intr-atat incat cei ce se supun regulilor au dreptul sa le schimbe... Copiii aia, in numele democratiei, ajung sa schimbe limba tarii gazda!!!
Foarte autentica scena cu mama elevului din Mali. Dialogul in dialect are un farmec exotic si perfect "de-acolo".
Foarte interesant unghiul din care se arata ca profesorii din cancelarie au defecte asemanatoare emigranilor de la clasa lui monsieur Marin.
Foarte adanc momentul in care cea mai antipatica, urata si rebela eleva din clasa ii spune profului ca ea este exemplu viu de om care n-a invatat nimic in cele 9 luni de scoala dar releva intr-o doara ca a citit , totusi, o carte care i s-a parut de rahat. ce carte? "Republica" Profu' e siderat : Republica lui Platon??? Ei, da! Iar concluziile sunt foarte misto. Naive si misto.
Foarte miscatoare imaginea de final cu clasa goala, cu scaune rasturnate si rasetele copiilor ce se aud din curte.
Mi-a placut!